Arhiva pentru septembrie, 2012


 

Share:

26.09.2012 The Casual Vacancy a lui J.K Rowling- sute de recenzii și cartea nici măcar nu e pe piață

Pentru că se tot vorbește despre sinceritatea celor care fac recenziile pe internet, vă invităm să vedeți câți scriu despre The Casual Vacancy, primul roman pentru adulți al lui J. K Rowling, deși cartea va fi lansată abia mâine, 27 septembrie, iar în utlimele zile s-a tot scris despre securitatea aproape la nivel de paranoia din jurul ei (practic, mulți critici au la dispoziție patru zile ca să o citească și să scrie o recenzie, fără să aibă voie să spună nimănui nimic despre acest lucru)

Voi (mai )credeți în recenzii?

 

Share:

26.09.2012 Un poem al lui T. S. Eliot, la aniversarea acestuia

Dacă se vorbește despre un poet al secolului 20, T. S. Eliot trebuie să fie acela. Chiar dacă s-a născut în Statele Unite ale Americii, la un 26 septembrie, altfel nu am vorbi despre el tocmai astăzi, Eliot s-a mutat în Anglia pe când avea 25 de ani și a primit cetățenia, treisprezece ani mai târziu. Cu o mamă poetă, se apropie din copilărie de literatură, din cauza sănătății fragile. Apoi, a copilărit în St. Louis, și l-a citit pe Mark Twain.

Poemul pe care îl puteți descărca gratuit accesând butonul de mai jos a fost scris în 1922 într-o perioadă dificilă din viața lui Eliot. Pe lângă faptul că Anglia îți revenea după război, poetul avea o căsătorie nefericită și probleme de sănătate. De altfel, The Waste Land  este de multe ori interpretat ca o reprezentare a dezamgirii generației de după Primul război mondial. A fost pubicat în The Criterion, iar Eliot i l-a dedicat lui Ezra Pound, care l-a editat și i-a dat formă.

O piatră de hotar în literatura modernă, o contraparte a lui Ulysses, publicat în același an de James Joyce. 

Printre versurile pe care nu aveți cum să le știți, „April is the cruellest month,” „I will show you fear in a handful of dust” și „Shantih shantih shantih.”

Mantra sanscrită reprezintă tocmai finalul poemului.

T. S. Eliot este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. (1948)

Descarcă
 

Share:

24.09.2012 92 de ani de la nasterea lui F. Scott Fitzgerald și un cadou pentru voi

Despre F. Scott Fitzgerald nu trebuie să vă povestim noi prea multe, căci puține sunt șansele să nu vă fie cunoscut. Ați auzit de Marele Gatsby?

Un cadou pe care ne-am gândit să vi-l facem astăzi, la 92 de ani de la nașterea scriitorului, este Bernice Bobs Her Hair, scrisă în 1920, pentru Saturday Evening Post. Ca multe alte dintre scrierile lui Fitzgerald, povestirea abordează competiția pentru ascensiunea pe scara socială și hotărârea personajelor, mai ales a celor feminine, de a reuși.

Se bazează pe un bilet trimis de autor surorii sale mai tinere, Annabel, în care o sfătuia cum să le fie pe plac băieților.

Pe scurt și în engleză, desigur: „Cultivate deliberate physical grace.”

Textul complet se găsește aici.

Sursa: Pagina Universității din Carolina de Sud, SUA
 

Share:

24.09.2012 Horace Walpole și începutul genului horror gothic

Sărbătorit al zilei de astăzi,  Horace Walpole, venea pe lume la 1717, într-o familie de aristocrați englezi (tatăl său a fost primul ministru Robert Walpole).

Om de litere, cu studii la Eton și la King’s College, a intrat apoi în politică dar a fost mereu fascinat de stilul gotic. Atât de mult încât a scris The Castle of Otranto, considerat drept primul roman din romantismul gotic.

Cum  își dorea să aibă succes, sau poate pentru că se temea că publicul nu va înțelege frumusețea romantismului întunecat, prima ediție a Castelului din Otranto a apărut ca și cum ar fi fost opera unui italian, Onuphirio Muralto, tradusă în engleză. Când Walpole a recunoscut că el era autorul, la apariția celei de-a doua ediții,  criticii care inițial aplaudaseră apariția cărții s-au răzgândit.

Nu fără motive întemeiate: romanul, pe care îl puteți descărca gratuit făcând click pe butonul Descarcă de mai jos, se deschide cu fiul lui Manfred, prințul din Otranto, zdrobit din cine știe ce motive supranaturale de un coif uriaș. Un moment oarecum ridicol și deloc singular: elemente supranaturale se vor regăsi pe întreg parcursul cărții. Deznodământul ne va arăta că întreaga familie a lui Manfred e, de fapt, plină de vicii, element deseori exploatat apoi în romanele epocii.

Meritul romanului este că a dat naștere unui curent ale cărui elemente s-au regăsit apoi și în operele unor autori de seamă. NU știm ce ar fi fost Frankenstein fără imboldul lui Walpole și nici cum ar fi arătat, fără sarea și piperul ororilor,  romanele lui Walter Scott’s novels, Jane Eyre, La răscruce de vânturi, Moby-Dick sau Marile Speranțe.

Walpole a mai publicat Anecdotes of Painting in England, memorii despre scena politică din perioada georgiană, sursă principală de informație a istoricilor de mai târziu și Historic Doubts on the Life and Reign of King Richard III.

Un alt amănunt interesant, lui Walpole i se datorează existența cuvântului serendipity. Într-una dintre cele trei mii de scrisori scrise de-a lungul vieții,  Walpole face referire la serendipity, un cuvânt extrem de expresiv, parte a titlului unui basm : Cei trei prinți din Serendip (cum i se spunea pe vremuri statului Sri Lanka) pentru a descrie o coincidență pe care o trăise. Povestea descrie călătoria a trei prinți și lucrurile pe care aceștia le-au descoperit fără să fie neapărat în căutarea lor.

Descarcă
 

Share:

21.09.2012 Recomandarea de vineri: Dan Simmons – Hyperion

Nemira Fanii genurilor fantasy, horror și SF îl cunosc foarte bine pe Dan Simmons.

Seriile Endymion, Ilium, Hyperion au făcut furori pe întreaga planetă, iar autorul, care refuză să fie înregimentat într-un gen literar anume, scrie, scrie, scrie spre groaza și deliciul fanilor săi.

În Hyperion, tradus la noi de Editura Nemira, Simmons împrumută structura Povestirilor din Canterbury pentru a descrie răspândirea omenirii în Univers, în viitorul depărtat. Pe una dintre planetele unde vor ajunge oamenii, Hyperion, se află misterioasele morminte ale timpului și o entitate mortală, Shrike, care se ocupă de paza acestora.

O religie puternică se dezvoltă în jurul lui Shrike, dar mulți pelerini care vin să i se închine nu se mai întorc niciodată acasă.

O facțiune a umanității, care a suferit mutații după secole de trăit în spațiul îndepărtat, plănuiește să atace  Hyperion, după ce se află  că mormintele timpului au încetat să  se întoarcă în timp.

În tot acest timp, un fost consul de pe Hyperion e contactat de guvernul hegemonic care îi cere să meargă în pelerinaj însoțit de alți șase trimiși (un preot, un soldat, un poet, un învățat, un detectiv și căpitanul unui copac gigantic capabil să se deplaseze în spațiu).

Poveștile fiecăruia iluminează un alt aspect al vieții și creionează un roman captivant, pe care Isaac Asimov’s Science Fiction Magazine o consideră „O combinatie minunata de subiecte SF: istoria unui prim contact intre civilizatii, SF militar, satira sociala, simbolism literar, rebeliune coloniala, cyberpunk, horror si doua superbe povesti de tragedii personale. Nu este insa o culegere de nuvele separate; inca din primele pagini, cititorul poate deslusi tiparele profunde, poate simti fortele ce converg si intrepatrunderea povestilor, sub norii din ce in ce mai amenintatori.”

Făcând click pe fotografie ajungeți la formularul de comandă al Editurii Nemira. Profitați cât cartea se vinde cu 50% reducere!

 

Share:

21.09.2012 Amazon- cel mai bun vânzător de eBooks

Nu credem să fi fost nimeni luat prin surprindere, dar un studiu efectuat de Aptara și Publisher’s Weekly în Statele Unite ale Americii arată că Amazon este cel mai profitabil canal de vânzare a eBook-urilor. Revealing the Business of eBooks: 2009-2012  arată că 68% dintre edituri au ales Amazon pentru a-și distribui titlurile, în timp ce iBookstore (Apple) a fost preferat de doar  58 la sută dintre cei care publică în versiune digitală.

Cercetarea mai arată că 4 din cinci case editoriale americane publică și în varianta electronică, cu 30 de procente mai mult decât anul trecut. Digitalizarea titlurilor ajută la vânzări, rezultă din raportul Aptara care relevă faptul că peste o treime din editori și-au dublat cifra de afaceri.

În mod straniu, spun cei de la Galleycat- care prezintă rezultatele studiului-,  în timp ce 31 la sută dintre editori produc eBook-uri cu aplicații speciale, nici jumătate dintre aceștia nu consideră că  elementele suplimentare ar vinde mai bine.

 

Share:

20.09.2012 Apple si patru edituri europene au cazut la pace cu Comisia Europeana

 

Apple, Simon & SchusterHarperCollins, Hachette Livre și Verlagsgruppe Georg von Holtzbrinck (proprietarul Macmillan în Germania) au ajuns la un acord cu Comisia Europeană  în privința prețurilor ebook-urilor.

În acordul publicat în Jurnalul oficial al Uniunii Europene se arată că, pentru a-și pune în aplicare strategia globală în spațiul economic european (SEE), fiecare dintre editurile de mai sus a semnat cu Apple contracte de agenție care conțin aceleși condiții esențiale cu privire la preț, grila prețurilor cu amănuntul maxime și nivelul comisionului agentului pentru vânzarea de cărți electronice în SEE.

Care sunt concret angajamentele celor patru edituri aflați din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene care poate fi descărcat făcând click pe butonul Descarcă de mai jos.

Vă reamintim că modul în care s-au stabilit preţurile eBook-urilor s-a schimbat în 2010, când Apple a deschis iBookstore. Dacă înainte distribuitorii stabileau preţul cărţii şi editurile primeau un anumit procent, Apple a adus modelul “de agenţie”: preţul e stabilit de edituri, iar Apple primeşte 30% din acesta. A fost momentul în care editurile au cerut Amazon să aplice acelaşi model în vânzarea eBook-urilor și momentul în care a început războiul: Apple a fost acuzat că s-a înţeles cu cinci case editoriale pentru fixarea preţului cărţilor, pentru a ştirbi din puterea Kindle şi a da puţintel elan vânzărilor de iPad-uri.

În decembrie 2011, Uniunea Europeană a deschis o investigaţie pentru comportament anticoncurenţial. În Statele Unite, Departamentul de Justiţie a deschis o acţiune legală împotriva  Apple şi a editurilor pentru înţelegere secretă.

 

 

Descarcă
 

Share:

19.09.2012 Harvard Business Review merge pe incredere

DRM (Digital Rights Management) e o chestiune arzătoare pe care multe edituri o folosesc pentru a împiedica pirateria cărților în format digital sau revânzarea acestora. Cititorii nu iubesc mult DRM pentru că nu-și pot transfera eBook-ul cumpărat pe mai multe dispozitive (computer, eReader, telefon). De acest lucru au ținut cont cei de la  The Harvard Business Review când au anunțat că renunță la criptare.

În recent lansata librărie digitală a The Harvard Business Review cărțile sunt DRM-free, editura având încredere că legea drepturilor de autor va fi respectată, iar lucrările nu vor fi distribuite ilegal. Absența DRM costă: dacă pe site-ul editurii un eBook necriptat costă 17.99 dolari, varianta cu DRM de pe Amazon e vândută cu  doar 10 dolari.

Sursa: GoodeReader

 

Share:

18.09.2012 Bibliofile- sau cum încarci bateria eReaderului dând pagina

Nadeem Haidary este un designer industrial cu un pas înaintea vremurilor: într-un moment în care creatorii de eReadere se concentrează să scoată pe piață aparate tot mai performante din multe puncte de vedere, ea pune degetul pe rana bateriei care se tot descarcă și inventează Bibliofile.

Au ajutat-o să găsească o soluție oamenii care i-au spus de ce anume  detestă eReaderul: primo, nu există senzație mai plăcută decât atingerea paginilor de  hârtie și secondo, bateria trebuie mereu încărcată.

Haidary a pus cele două probleme una lângă alta și a ajuns la concluzia că tocmai datul paginii poate menține bateria în viață! Trăiască energia cinetică!

Artista a studiat apoi modul în care cititorii dau pagina cărții, a creat apoi niște prototipuri care să-i permită să vadă câtă energie poate fi transformată prin aceste gesturi, iar apoi au urmat o mulțime de schițe și ipoteze de lucru

Inovația nu se află pe piață dar nu credem că va trece mult timp până când va fi adoptată.

 

 

Sursa: GOODEREADER

 

Share:

17.09.2012 Cand a invatat Tolstoi sa mearga pe bicicleta

La început de an școlar, autorul unui blog al The New York Times ne aduce aminte că nu e niciodată prea târziu ca să înveți ceva.

Marie Curie a învățat să înoate cu nepoatele ei, când trecuse de 50 de ani, Miles Davis a deprins tainele boxului când se apropia de 30 de ani, iar generalul american Dwight G. Eisenhower a așteptat să ajungă la 58 de ani ca să înceapă să picteze. Trei ani după aceea, când era deja președinte al Statelor Unite ale Americii, avea să treacă pe lista atribuțiilor unui sergent angajat la Casa Albă și pregătirea pensulelor și a pânzei.

Lev Tolstoi a luat prima lecție de mers pe bicicletă la 67 de ani, la o lună după ce își pierdea fiul cel mic. Era în doliu, așadar, iar conducerea Societății  iubitorilor de velocipede din Moscova i-a fost alături cu o bicicletă și un instructor. Lecțiile i-au fost utile autorului rus, astfel încât deseori a fost văzut, după aceea, pe bicicletă, pe aleile de pe domeniul său.